Greutatea aripilor

   Tot ce conteaza este perspectiva pe care o ai. Daca reusesti sa intrezaresti macar o mica parte din planul divin pentru viata ta, ar trebui sa fii cuprinsa cel putin de umilinta si uimire. Iar daca poti intelege acel plan cu adevarat, cred ca ar trebui sa fii plina de recunostinta. Este trist pentru ca exista atatea femei pentru care a fi femeie este un incovenient ce trebuie suportat, o povara pe care o poarta zi de zi si tanjesc sa fie cu totul altceva decat ceea ce au fost menite sa fie.
   Fiecarei creaturi ai lui Dumnezeu ii este dat ce ar putea fi numit un incovenient, in functie de perspectiva fiecaruia.Si imi vine acum in minte pasarea si greutatea aripilor ei, greutate care la o prima vedere ar putea parea un inconvenient atat pentru ea cat si pentru cei care o privesc. Dar, cu toate acestea, nimeni nu se asteapta de la ea sa se tarasca pe pamant, cand scopul pentru care a fost creata este sa zboare.
   "Darul si aptitudinea speciala pe care le are fiecare creatura in parte ii defineste limitarile speciale, pe care, de asemenea le are."- spunea Elisabeth Elliot intr-una din cartile ei. Si la fel cum pasarea reuseste sa accepte cu usurinta necesitatea de-a purta aripi doar atunci cand descopera ca aripile sunt acelea care o ajuta sa se inalte departe de lume si acolo este cu adevarat libera, tot asa femeia care accepta limitarile feminitatii ei, descopera ca tocmai in acele limitari se gasesc darurile si chemarea ei, scopul pentru care a fost creata si planul lui Dumnezeu pentru viata ei.
   Ma gandesc la unul dintre discursurile lui Gladys Aylward, " mica femeie" din China, discurs in care relata despre cele doua mari "necazuri" pe care le-a avut in copilaria ei. In primul rand, toate prietenele ei aveau parul lung si matasos asemenea spicelor de grau, pe cand al ei era negru.Si in al doilea rand, in timp ce toti continuau sa se dezvolte, ea s-a oprit din crestere, nemasurand mai mult de un metru si cincizeci de centimetri. Dar cand in cele din urma a ajuns in tara in care Dumnezeu o chemase sa fie misionara, ea s-a oprit pe cheiul Shanghai, a privit in jur la oamenii carora Dumnezeu o chemase sa le slujeasca si a fost plina de recunostinta: "Absolut fiecare barbat si fiecare femeie avea parul negru, a spus ea. Si absolut fiecare se oprise din crestere, cand ma oprisem si eu. Si am spus:>> Doamne, Tu stii ce faci ! >> ".
   Mi-as dori sa poti intelege locul pe care il ai ca femeie in planul Lui, sa reusesti sa constientizezi ca orice limitare in ochii tai este o binecuvantare in ochii lui Dumnezeu, si intelegand acestea sa te umpli de o minunata si nemarginita pace.
   Descopera-te in fiecare zi ca femeie! Indrazneste sa te bucuri ca esti femeie, o creatie unica si desavarsita !

Adriana Cornea

Comentarii: 8. Pagina 1 din 1.