DIANA MEDREA
(HORVATH)

   “Am avut imaginea Domnului Isus stând la uşa inimii mele şi bătând… iar eu stăteam înăuntru, la căldură, bucurându-mă de sărbătoare, pe când Sărbătoritul stătea afară, în frig.”

   Diana Medrea (Horvath) a fost dusă la Biserica Baptistă încă de mică, de bunica ei. A cunoscut de tânără Cuvântul lui Dumnezeu şi biserica.
*
Diana Medrea (Horvath):
   Când am ajuns la vârsta adolescenţei şi eram în căutare de răspunsuri, de prietenii, de fericire, mi-am îndreptat atenţia şi spre ofertele care veneau din lume. În acelaşi timp, căutările mele după sens erau ambivalente, fiind îndreptate atât înspre lume cât şi înspre Dumnezeu. Frecventam în continuare biserica, dar nu aveam o relaţie personală cu Dumnezeu şi pe deasupra încercam să îmi umplu golul din inimă cu surogate oferite de lume. Problema era că nu mă simţeam ca aparţinând nici uneia dintre tabere. Nu eram în totalitate nici din lume, dar nici nu eram un om născut din nou.
   În seara de ajun de Crăciun a anului 1995 am fost la colindat împreună cu tinerii Bisericii Baptiste Betel din Timişoara. Când am ajuns spre dimineaţă acasă, am încercat să deschid poarta casei, dar nu am reuşit. Era tare frig afară şi, cum stăteam în faţa porţii, mă gândeam că ai mei sunt în casă la căldură, bucurându-se împreună de Sărbătoare, iar eu stăteam în faţa porţii. Îmi doream aşa de mult să fiu şi eu înăuntru!
   Atunci, am avut imaginea Domnului Isus stând la uşa inimii mele şi bătând… iar eu stăteam înăuntru, la căldură, bucurându-mă de sărbătoare, pe când Sărbătoritul stătea afară, în frig.
Duhul Sfânt m-a cercetat în momentele acelea şi m-a făcut conştientă de goliciunea mea spirituală şi de nevoia de a fi eliberată de păcatele mele.
   Acolo, în faţa porţii, L-am primit în inima mea ca Domn şi Mantuitor pe ISUS. Apoi am reuşit să deschid poarta, dar când am intrat în casă i-am găsit pe toţi dormind. Din nou am fost cercetată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles că la fel ca şi ei, şi eu fusesem adormită faţă de Domnul, împietrită la chemarea Lui.
  Din acel moment, lucrurile s-au schimbat în viaţa mea şi am înţeles dragostea, răbdarea, mila şi harul Domnului faţă de mine. De asemenea, golul din inima mea a fost umplut şi cel mai minunat este că Domnul continuă să facă lucruri deosebite în viaţa mea!
În aprilie 1996 am fost botezată. Doresc să îi slujesc cu tot ce sunt Domnului şi să rămân credincioasă Celui ce m-a iubit şi m-a răscum-părat, murind pe cruce în locul meu.